Doua singuratati. Despre roman in America Latina by Mario Vargas Llosa, Gabriel García Márquez
Editia originala ingrijita de Luis Rodríguez Pastor
O conversatie uitata, de la inceputul carierei celor mai mari nume ale romanului latinoamerican, care au marcat literatura ultimului secol si inceputul secolului XXI, Doua singuratati aduce fata in fata si contrapune doi scriitori de geniu, doua viziuni artistice, doua modalitati de a spune si imagina povesti. Imbogatit cu marturii ale literatilor prezenti, cu interviuri si cu fotografii, volumul ii atrage pe cititori in laboratorul unde realitatea si biografia se transforma in fictiune si mit.
In 1967, cand are loc intalnirea dintre Mario Vargas Llosa si Gabriel García Márquez, scriitorul columbian oferise lumii Un veac de singuratate. In doar cateva luni, romanul capatase un statut legendar, la fel ca misteriosul si fabulosul sat Macondo, si adusese in lumina reflectoarelor literatura latinoamericana. La acel moment, Mario Vargas Llosa publicase deja Orasul si cainii, si primise Premiul Rómulo Gallegos pentru Casa Verde. Termenul de „realism magic" inca nu fusese inventat, dar stilul pe care avea sa il descrie sintagma, da. Iar ambii scriitori stiau ca fac parte dintr-un spectaculos boom literar. In timp, operele lor aveau sa fie rasplatita cu doua Premii Nobel. Primul, in 1982, acordat de Academia Suedeza lui Gabriel García Márquez, pentru „roman si proza scurta, in care fantasticul si realul sunt combinate intr-o bogata lume imaginara, reflectand viata si conflictele unui continent". Al doilea, acordat lui Mario Vargas Llosa, in 2010, pentru „cartografierea structurilor puterii si imaginile sale transante ale rezistentei, revoltei si infrangerii individului".
„Au mai avut loc, de atunci, nenumarate discutii literare [...], dar aceasta conversatie, purtata acum mai bine de o jumatate de secol, ofera chei de intelegere fundamentale." — Sergio Ramírez, El País
MARIO VARGAS LLOSA s-a nascut in 1936 la Arequipa, in Peru, si a copilarit in Bolivia impreuna cu mama si bunicii materni, inchipuindu-si ca tatal lui murise si ca fusese un erou. In realitate, la cinci luni dupa casatorie, acesta isi parasise sotia insarcinata si avea sa-si revada fiul abia zece ani mai tarziu, cand Mario se va intoarce in Peru. Intre 1950 si 1952 urmeaza cursurile unei scoli militare din Lima – experienta descrisa in primul roman, Orasul si cainii. In 1955 se casatoreste cu o matusa, Julia Urquidi, provocand un mare scandal in familie, si divorteaza de ea in 1964, pentru ca, un an mai tarziu, sa se insoare cu verisoara lui, Patricia. Intre timp, lucrase in Franta ca profesor de spaniola si jurnalist. Dupa o tinerete in care se apropiase de comunism, ia distanta fata de Fidel Castro, ba chiar il acuza pe Gabriel García Márquez, odinioara prieten, de servilism. Calatoreste, preda la universitati din America si Europa, devine scriitor celebru prin forta epica, luciditatea si ironia sa. In anul 2010, Academia Suedeza i-a acordat lui Mario Vargas Llosa Premiul Nobel pentru literatura.
La Editura Humanitas au aparut: Orasul si cainii (1992), Povestasul (1992), Matusa Julia si condeierul (2000), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (2003), Elogiu mamei vitrege (2003), Scrisori catre un tanar romancier (2003), Paradisul de dupa colt (2004), Adevarul minciunilor (2005), Lituma in Anzi (2005), Pestele in apa (2005), Tentatia imposibilului (2005), Caietele lui don Rigoberto (2006), Casa Verde (2006), Chipuri ale raului in lumea de astazi. Mario Vargas Llosa in dialog cu Gabriel Liiceanu (2006), Ratacirile fetei nesabuite (2007), Pantaleón si vizitatoarele (2008), Baietii si alte povestiri (2009), Visul celtului (2011), Calatoria catre fictiune (2012), O mie si una de nopti (2013), Orgia perpetua. Flaubert si Doamna Bovary (2013), Arme si utopii (2013), Eroul discret (2013), Conversatie la Catedrala (2014), Sarbatoarea Tapului (2014), Razboiul sfarsitului lumii (2015), Civilizatia spectacolului (2016).
La Editura Humanitas Fiction au aparut: Cinci Colturi (2016, 2020), Ratacirile fetei nesabuite (2016, 2020), Matusa Julia si condeierul (2017, 2021), Lituma in Anzi (2017), Orasul si cainii (2017), Istoria lui Mayta (2019), Casa Verde (2019), Baietii si alte povestiri (2019), Chemarea tribului (2019), Cine l-a ucis pe Palomino Molero? (2020), Elogiu mamei vitrege (2020), Povestasul (2020), Paradisul de dupa colt (2021), Vremuri grele (2021), Conversatie la Catedrala (2021), Visul celtului (2021).
GABRIEL GARCÍA MÁRQUEZ s-a nascut in 1927 la Aracataca, in Columbia. Isi petrece copilaria in satul natal, crescut de bunicii materni. Dupa moartea bunicului, in 1936, locuieste cu parintii, mai intai in Sincelejo, apoi in Baranquilla. In 1947 ajunge la Bogota pentru a studia dreptul si stiintele politice la Universitatea Nationala din Columbia, dar renunta la facultate si devine reporter al ziarului El Universal in Cartagena de Indias. Lucreaza apoi la importante publicatii din Columbia, calatoreste in Europa, apoi in Cuba, devenind ulterior corespondent al agentiei cubaneze de stiri Prensa Latina la New York. Dupa aceasta apropiere de regimul comunist, isi petrece urmatorii ani in Europa, Havana Columbia si Mexic, unde se si stabileste in 1981. Moare in 2014, in Ciudad de Mexico. De la debutul din 1950, cu Ochi de caine albastru, publica in ritm constant, consacrarea internationala fiindu-i adusa de Un veac de singuratate (1967) si consolidata de Toamna patriarhului (1975), Cronica unei morti anuntate (1981) si Dragostea in vremea holerei (1985). In 1982, Gabriel García Márquez a primit Premiul Nobel pentru Literatura.