Memoriile unui urs polar by Yoko Tawada
Autoarea bestsellerului Ultimii copii din Tokio
Roman distins cu Premiul Noma
Romanul lui Yoko Tawada porneste de la un fapt real: nasterea si cresterea in captivitate, la gradina zoologica din Berlin, a unui pui de urs polar numit Knut. Memoriile unui urs polar nu este insa o biografie, ci un roman veritabil, unde viaţa reala a ursuleţului Knut este doar un pretext pentru o serie de povesti ce aluneca sistematic in fantastic, in suprarealism, in parabolic. Cartea conţine trei parţi distincte, dar legate intre ele. Cea dintai este povestea bunicii lui Knut, o ursoaica polara din Uniunea Sovietica, ce scrie o autobiografie de succes, apoi pleaca in exil in Germania de Vest si in Canada, ajungand in cele din urma in RDG. A doua, o relatare din perspectiva umana a unei dresoare de circ, este povestea Toscai, mama lui Knut, o ursoaica artista, iar ultima parte prezinta viaţa tulburata a ursuleţului, povestita din propria perspectiva. Fantasticul, absurdul, parabolicul ce infuzeaza textul sunt instrumentele imaginaţiei dezlanţuite ale autoarei si, inserate in ansamblul istorisirilor cu ursi polari si oameni, constituie farmecul profund al romanului. Implicand permanent o subtila, dar taioasa critica sociala – atat a comunismului, cat si a capitalismului –, Memoriile unui urs polar exploreaza istoria recenta ca sa vorbeasca despre umanitate, despre iubirea fara graniţe, despre absurdul si farmecul existenţei.
Romanul lui Yoko Tawada porneste de la un fapt real: nasterea si cresterea in captivitate, la gradina zoologica din Berlin, a unui pui de urs polar numit Knut. Memoriile unui urs polar nu este insa o biografie, ci un roman veritabil, unde viaţa reala a ursuleţului Knut este doar un pretext pentru o serie de povesti ce aluneca sistematic in fantastic, in suprarealism, in parabolic. Cartea conţine trei parţi distincte, dar legate intre ele. Cea dintai este povestea bunicii lui Knut, o ursoaica polara din Uniunea Sovietica, ce scrie o autobiografie de succes, apoi pleaca in exil in Germania de Vest si in Canada, ajungand in cele din urma in RDG. A doua, o relatare din perspectiva umana a unei dresoare de circ, este povestea Toscai, mama lui Knut, o ursoaica artista, iar ultima parte prezinta viaţa tulburata a ursuleţului, povestita din propria perspectiva. Fantasticul, absurdul, parabolicul ce infuzeaza textul sunt instrumentele imaginaţiei dezlanţuite ale autoarei si, inserate in ansamblul istorisirilor cu ursi polari si oameni, constituie farmecul profund al romanului. Implicand permanent o subtila, dar taioasa critica sociala – atat a comunismului, cat si a capitalismului –, Memoriile unui urs polar exploreaza istoria recenta ca sa vorbeasca despre umanitate, despre iubirea fara graniţe, despre absurdul si farmecul existenţei.
„Aceasta carte este una despre iubire in absenţa limbajului. Tosca si dresoarea Barbara, ursoaica si fiinţa umana, nu au o limba comuna, asa ca nu pot decat sa se viziteze una pe alta in vis. Oricine a aspirat vreodata la o iubire inaccesibila inţelege perfect autenticitatea emoţionala a acestui tip de comuniune. Visele materializeaza imposibilul... Limbajul poate fi compus integral din farame si cioburi, dar undeva o sa existe intotdeauna o intindere de zapada alba, imaculata, unde nu s-a intamplat nimic si nimeni n-a lasat nici o urma, o intindere la fel de curata ca o foaie alba, neintinata de cuvinte.” (The Village Voice)
„Memoriile unui urs polar completeaza genul, din pacate prea puţin explorat, al povestilor populate de animale vorbitoare cu un exemplar nu numai deosebit de original si plin de umor, dar si nostalgic.” (Frankfurter Rundschau)
„Memoriile unui urs polar este un studiu asupra estomparii graniţelor: a celor dintre om si animal, dintre o persoana (sau creatura) si alta, dintre iubire si exploatare... O incantatoare stranietate vibreaza in acest roman. Iata ce soi de animale suntem. Iata cum cautam iubirea, sensul, forma noastra adevarata.” (The New York Times)
Yoko Tawada (n. 1960, Tokio), una dintre cele mai cunoscute scriitoare japoneze contemporane, a studiat literatura rusa la Universitatea Waseda, mutindu-se in Germania la virsta de douazeci si doi de ani. A debutat in 1991, cu nuvela „Calciie pierdute”, distinsa cu Premiul Gunzo, si a inceput in scurt timp sa publice si in germana. Operele sale investigheaza adesea inadecvarea la sistemele culturale, legitimitatea ideologiilor politice si a sistemelor sociale, dar si posibilitaţile creatoare ale intersecţiilor lingvistice. A primit unele dintre cele mai importante premii literare din Japonia si Germania, precum Premiul Akutagawa (1992), Premiul Tanizaki (2003), Medalia Goethe (2005) si Premiul Kleist (2016).